Nu m-am gandit niciodata pana aseara cum va fi ziua in care va trebui sa renunt la Tanti. Tin minte si acum cu lux de amanunte seara in care parintii mei s-au hotarat sa mi-o faca cadou. Am vazut-o si am ramas uimita, era exact ce mi-am dorit… Seat Ibiza, negru. Mereu i-am multumit lui Doamne Doamne ca suntem sanatosi, ca am parte de niste parinti extraordinari, iubitori, grijulii, ca s-au zbatut mereu pentru mine si fratele meu, ca au facut in asa fel incat sa nu ne lipseasca nimic. In seara in care au cumparat-o imi sclipeau ochii de fericire, nu ma asteptam pentru ca nici macar nu aveam permis de conducere dar ei asa au considerat ca merit, poate si pentru ca luasem Bac-ul cu nota peste 9, poate si pentru ca in prima sesiune avusesem numai note de 10… Iar aseara Tanti a luat-o razna rau de tot… Am ajuns acasa suparata, cu lacrimi in ochi, m-am asezat in bucatarie la masa, i-am chemat pe batranii mei si le-am spus problema. Am discutat mai bine de o ora si am ajuns cu totii de comun acord ca trebuie sa renunt la ea, ca in acesti 2 ani de incepatoare a fost solicitata la maxim, ca nu are rost sa lasam la service zeci de miliaone la fiecare 2-3 luni asa cum s-a intamplat in ultimul timp(telescoape, ambreaj, filtre, placute de frana, etc etc). De aseara ma tot gandesc ca se apropie acea zi in care Tanti nu va mai fi Tanti a mea, poate nu va mai fi deloc Tanti pentru noii ei proprietari. Nu m-au incalzit deloc incurajarile celor din jurul meu, ca luam una mai mare, noua, de care vreau eu, una mai puternica, nu… Pentru mine Tanti era perfecta… 
Ma voi desparti de Tanti :(
Vacanta…
De cateva zile sunt in vacanta, sambata la ora 14:30 am terminat sesiunea, ultimul examen si cel mai greu, ne-a tinut profa in sala de examen de la 8 dimineata pana la 14:30… INGROZITOR. Am incheiat sesiunea cu bine, doi de 10 si un 9, sunt multumita, am tras mult. Sambata seara m-am pus in pat cu gandul ca zilele astea, 7 la numar voi dormi muuuult, pana la 11-12 la pranz, ca ma voi trezi odihnita in fiecare dimineata si voi cutreiera orasul. Nu e chiar asa, de 3 zile ma trezesc dimineata intre 7:30-8, nu pot sa dorm, probabil m-am obisnuit cu diminetile in care mergeam la scoala si la ora 6 eram in picioare. Ieri am umblat toata ziua, dupa cum unii dintre voi stiti, Avi s-a mutat singur, adica nu chiar singur, ci cu Cori. De dimineata am fost sa le-o duc pe Sisi, apoi m-am intalnit cu Sorin, apoi am fost dupa Omi si Oti, i-am adus la noi, m-am dus in Real la cumparaturi, am venit acasa sa las cumparaturile, m-am dus inapoi la Avi sa o iau pe Sisi si am mai stat cu ei putin la o “duda” si o cafea, am venit acasa, am papat un pic, am mai stat cu Omi si Oti, m-am dus la varamea in Soarelui ca mi-a facut praji buna si am fost sa o iau, m-am intalnit apoi cu Sorin, am stat cu el pana pe la 22:30, apoi am plecat sper Avi… ma gandeam ca ne intindem toti trei la povesti si voi dormi la el… pe la ora 3 ma ia somnul, Cori mi-a adus asternuturile de pat dar m-am sucit si am hotarat sa ma intorc acasa, sa dorm eu in patutul meu, in camera mea, sa nu ma deranjeze nimeni dimineata… am ajuns acasa un pic dupa ora 3, pe la 4 am adormit… A fost o zi lunga iar azi o iau de la capat, incep la ora 14 cu dentistul 
Sisi e deja domnisoara
Au trecut cateva luni bune de cand o avem pe Sisi, mai exact 3 luni. In ultimul timp pot spune cu fericire ca e bine, a trecut peste toate problemele ei de sanatate iar acum este o fetita sanatoasa, are mereu chef de joaca, roade orice ii iasa in cale, de la pantofi pana la usile din casa 
. Ii place foarte mult sa i se acorde atentie, sa stea in curte si sa se joace cu Tasha in zapada, sa stea atenta pe geam in timp ce e in masina si ne plimbam prin oras, sa doarma cu noi in pat, sa ii facem baita, sa primeasca jucarii noi pentru ca se plictiseste repede de ele, sa fie cat mai multa lume in jurul ei. De cateva saptamani a inceput sa latre, latra cam la tot ceea ce ii e frica, de xemplu la ghivecele cu flori, la frigider, la aspirator, la fiecrul de calcat, la birou, la televizor daca aude vreun sunet sau vreo melodie care nu-i place. Voi pune cateva poze cu ea ca sa vedeti ce mare si frumoasa s-a facut.
A trecut vacanta… din nou la facultate
Duminica, 10.01.2010- ultima zi de vacanta. E ora 13:37, m-am trezit in urma cu aproximativ o ora si jumatate, l-am sunat pe Sorin cu care am vorbit vreo 10 minute, defapt mai mult a vorbit el, eu spuneam doar “aha”, e greu sa vorbesc dimineata, apoi am sarit din pat adormita, deschid usa si… m-am speriat de Razvan care statea in fata usii mele . Ma indrept spre baie sa ma spal pe maini, pe fata si bineinteles pe dinti… dintr-o data aud “Raaaaz, trezeste-o pe Deli sa vina si ea la masa cu noi!”, deschid usa de la baie si strig la randul meu “Deli s-a trezit!!!”. Imi termin ritualul de dimineata de la baie si cobor la bucatarie. Cu aceeasi fata somnoroasa si in pijamale, o vad pe Cori care imi zambea cu drag si ma invita sa stau pe scaun, imi toarna intr-o cana mare cafea, imi pune doua lingurite de zahar si doua de lapte, stie cum beau cafeaua, apoi imi intinde pachetul de tigari si imi spune “Poti sa fumezi, ai tai sunt plecati la Recas.”. Mi s-a luminat un pic fata, mi-am aprins tigara, am luat o gura de cafea, ma uitam la Razvan ca citeste un ziar, la Cori ca pune tacamurile, eram mult prea adormita ca sa o ajut. Am mancat putin, nu foarte mult, apoi Razvan a urcat la el in camera, noi doua am strans masa, am spalat vasele si ne-am asezat la o tigara care merge foaaaarte bune dupa mancare. Ne-am intins la povesti vreo jumatate de ora. Pe la ora 13 am urcat in camera, am strans pe aici si am intrat un pic pe net. Azi mi-am propus sa lenevesc putin, pe la ora 16:30 ma vad cu Sorin. Mi-e greu sa ma gandesc ca a trecut asa repede o luna de vacanta, ca de maine la 6:15 sunt in picioare, ca peste doua saptamani intru in sesiune si voi avea mult de invatat. Incerc sa nu ma mai gandesc, cel putin nu azi. Va doresc tuturor spor la scoala si la servici, note mari la examene si nu fiti tristi, nu putem fi toata viata intr-o continua vacanta, am deveni niste “legume”, trebuie sa muncim pentru a obtine ceva… Va pup.
Surpriza… Bulldog Francez
Aseara pe la 7 am pornit spre Lizuk, m-a chemat la ea la o felie de pizza si un pepsi rece, fara gheata . In timp ce mancam, suna telefonul… Sorin, cu care am avut o mica cearta timp de cateva zile dar acum e totul in regula, sub control . Raspun si incepe conversatia:
” – Ce faci?
- Uite, mancam pizza, povestim, radem… mai nimic.
- Inainte sa mergi acasa sa ma suni si vin sa iti arat ceva frumos, sper sa-ti placa.
- Ok, te sun si vi tu aici la Lizu sau daca nu ne intalnim undeva pe drum. “
Cam asa a fost convorbirea noastra, scurta si la obiect, foarte ciudata fata de discutiile noastre normale, interminabile ). Inainte sa plec l-am sunat, a spus sa mai astept un pic si cand ajunge in fata la Lizu imi da un beep. Dupa cateva minute primesc beep, cobor nerabdatoare sa vad despre ce e vorba, cand… pe scaunul din dreapta a masinii un Bulldog Francez frumos foc, m-am ingragostit cand l-am vazut. Mai tarziu aveam sa aflu ca e fetita si in curand va avea pui iar unul va fi al meu, pe care-l vreau eu . Va pun si o poza cu un Bulldog Francez ca sa va faceti o idee. Sper sa va placa 
Ce imi doresc de la viitor
Pot sa spun ca m-am gandit de foarte multe ori la viitor. Pentru mine viitorul nu inseamna urmatorul an, se rezuma la multi ani… In primul rand imi doaresc sa termin cu bine facultatea, sa fac masteratul, sa inaintez in “grade” si sa ajung profesor universitar. Consider ca sunt o persoana ambitioasa iar atunci cand mi-am propus ceva am realizat, cu siguranta voi realiza si acum. Pana la inaintarea in “grade”, ca orice femeie imi doresc sa ma casatoresc, sa am o nunta ca in povesti, pe marginea unui lac, cu lebede, multe flori, sa am o rochie superba, alba, de mireasa, patru domnisoare de onoare. Imi doresc sa devin mamica, asta pana in 26 de ani. Sa am doua fetite, Maia si Irina care sa nu semene neaparat cu mine, dar “sa aiba ochii mei”. Pentru mine ideea de familie este foarte importanta, as vrea sa fiu o mama buna, protectoare, o sotie iubitoare, si in continuare fica cu care se mandresc parintii, sora care sare mereu in ajutor dar uneori greu de suportat si inteles.
Daca…
Daca ma trezesc de dimineata?
Daca totul o sa dispara?
Daca o lacrima-mi va curge pe fata…
va fi o amintire-amara.
Daca vei uita totul maine?
Daca eu voi plange,fugind nesfarsit
Daca voi deveni un caine..
singuratic,salbatic,pentru infinit.
As vrea sa ramana doar si daca…
Sa nu se schimbe nimic,fara viitor
Noi doi si prezentul,viitorul sa taca.
Doar amintirea noastra sub cerul orbitor.
Iubirea… nociva :)
De cele mai multe ori iubirea e nociva. E la fel de nociva ca noptile nedormite, planurile nerealizate, alimentatia nesanatoasa. Din punctul meu de vedere sunt nocive si parerile impartite cu persoanele nepotrivite, la fel si dorinta mea de a insista. Iubirea neimpartasita e la fel de nociva ca si o confesiune facuta altundeva decat intr-o capela de biserica. Poate daca nu m-as fi simtit singura chiar daca nu eram, nu as fi reactionat cand darnicii ofera celor care daja au. Tristetea zilelor din trecut lipsite de atentie a trecut iar eu am ajuns la urmatoare concluzie: firmitura cea mai mica e iubirea ta, painea cea mai mare e dorinta mea
Ganduri…
Au trecut deja 2 zile din anul nou… Azi noapte am stat singura pana la 4 si m-am gandit la ce a fost in 2009, am ajuns la concluzia ca am reusit sa fac 2 lucruri de care sunt mandra, care ma multumesc sufleteste si voi avea grija ca de acum inainte sa fie totul asa cum trebuie. Primul ar fi acela ca am revenit la viata mea normala, ca sunt mai happy, mai cu zambetul pe buze, am mai mult timp pentru mine, pentru prietenii mei, nu ma mai simt stresata si sufocata. Al doilea lucru este acela ca m-am impacat cu Lizuk, prietena mea din clasa a9-a, cea cu care am vorbit mereu deschis fara sa ma retina ceva, cea care m-a certat si mi-a deschis ochii atunci cand a fost cazul, care a plans si a ras cu mine. Sunt fericita ca am trecut cu bine peste durerile de cap, ca sunt mai sanatoasa si incep sa-mi revin. Tot aseara, sau ieri dupamasa am spus niste lucruri unei persoane care nu le-am mai spus niciodata pana ieri, mi s-a parut ciudat sa spun eu asa ceva, totusi, aveam niste principii dar asta e, nu inseamna ca incep sa calc peste principiile mele, e prima si ultima data … In momentul de fata ma simt bine, sunt fericita chiar daca nu ma arat in fiecare clipa, sper sa raman asa tot anul.
